Sonorizarea nu se pune. Asta o stim cu toti din oficiu ca nu se ridica la un standard de bun simt. Insa pana la urma, nu asta este problema majora. Faptul ca vine putina lume, sau se strange greu, e alta treaba. Si asta o problema, insa nu e nici asta problema majora.

Problema este atitudinea asta stupida de “hai sa mai tragem de timp, poate mai vine lume”.

E ora 23:00 cand scriu postul asta. La 22:30 am plecat de la “concertul” C.I.A. din Suburbia, organizat de INews. De ce folosesc ghilimele pentru cuvantul concert? Pentru ca desi afisul indica ora 20:00 (si experienta m-a invatat ca niciodata nu incepe nimic la ora anuntata), la ora 22:30 nu urcasera pe scena nici macar cei ce trebuiau sa asigure deschiderea (Nostradamus si Mutu auzisem pe acolo).

M-am dus la concert cu o uriasa pofta de rap. Radio mi-a placut enorm si abia asteptam finalul concertului, ca rupt de oboseala si agitatie sa ma duc sa le strang mana sa-i felicit pentru un album cu adevarat tare. Nu am avut ocazia.

Imi pare extrem de rau, dar am niste principii, si daca vreau sa beau 2-3 beri ascultand muzica timp de 2 ore si jumatate la niste boxe cu inaltele date exagerat de tare, nu vreau sa platesc si 10 RON pe “intrare”.

Nu stiu cine a avut ideea de a intarzia in halul asta evenimentul, dar nu-mi aduc aminte sa se fi intamplat treaba asta la vreun concert cu vreun artist care se respecta, iar daca asta nu e vina baietilor de la CIA, ar trebui sa se gandeasca la faptul ca se rasfrange asupra imaginii lor.

But then again, who am I… just another face in the crowd. O alta opinie neimportanta. Chiar si asa, gestul este departe de a fi unul normal sau respectuos fata de cei ce platesc biletul si vin la o ora de bun simt. Nu cred ca NOI, astia, trebuie sa suportam si “costurile” nesimtirii celor ce-si misca greu curul catre locatia concertului.

Sper ca a iesit un concert frumos pentru cei ce au avut rabdare sa ramana!

Later edit: Am inteles ca pana la urma a inceput undeva la 12:00 AM…

Over and out.

Pe Zmili l-am ascultat prima data la evenimentele organizate de Piciorush in Underworld, pe vremea cand activa in trupa U.S.L.A. alaturi de Bart si Renthzy. Asta se intampla acum vreo 3-4 ani. Bart si Zmili m-au impresionat pe loc prin tehnica si flow-ul “mitraliat”. Intre timp, Bart s-a indepartat – din pacate – de scena, dar Zmili a continuat sa scoata materiale si sa apara sporadic pe materialele altor MC.

In 2009, sub egida Avangard Miuzic, Zmili pregateste un material amplu si ne propune spre ascultate piesa Streets:

Download Zmili – Streets

Dintre piesele mai vechi ale lui, mi-au placut in mod special prestatiile de pe 2 dintre colaborarile cu Arssura, Punct Ochit si Tehnic Vorbind, pe care le puteti asculta mai jos in ordinea mentionata:

MySpace Zmili: http://www.myspace.com/zmilian

Altair Gonçalves (Thaíde) si Humberto Martins (DJ Hum) s-au intalnit in 1980, nestiind pe atunci ca vor ajunge una dintre principalele formatii de rap din Brazilia. In acea perioada Hum activa deja ca DJ, iar Thaíde era break-dancer. In 1988, cei doi intra pe compilatia “Cultura da Rua” cu piesele “Corpo fechado” si “Homens da lei”. Astfel, trupa din São Paolo scoate pe piata primul lor album “Pergunte A Quem Conhece” (“Intreaba-l pe cel ce stie”), in 1989. Au urmat alte albume – pe care sper sa le citez in ordinea reala – care i-au propulsat pe scena de rap din Brazilia: “Hip Hop na veia”, “Preste Atenção”, “Humildade e coragem sao nossas armas para lutar”, “Assim caminha a humanidade” (acesta se pare ca a fost ultimul album inregistrat de cei doi impreuna).

DJ Hum e influentat de funk-ul anilor ’70, iar Thaíde nu se limiteaza la a expune viata din ghetourile (favelas) din periferia capitalei. Rap-ul lor e unul pacifist, iar brazilienii il declara pe Thaíde “poet prin excelenta”. Textele contin uneori “povesti de cartier” in care afirma ca pentru a te ridica din aceste “favelas” nu trebuie neaparat sa furi, sa te droghezi sau sa ucizi, pentru ca inevitabil astea te vor duce la moarte (ati vazut “Cidade de Deus”, nu?) Muzica, per ansamblu, e influentata sensibil de funk, soul sau samba-rock. Se pare ca ei au vrut sa pastreze in rap si elemente specifice culturii muzicale braziliene. Pentru ca am vorbit de funk, propun spre ascultare o piesa de pe albumul “Preste Atenção” (1996), care pare-se ca a fost un hit in Brazilia la vremea aceea: “Senhor Tempo Bom” (ceva gen… “Domnu’ Vremuri Bune”). (Mai mult…)

Cu MC-ul barez Comma ati avut ocazia sa faceti cunostinta pe EP-ul KaTaNa – Vox Latina, mai exact pe piesa “Buletin de stiri“. In 2005, Comma alaturi de Shogun, Shagoora, Twentyhate, Morioka si Granny Smith pun bazele crew-ului de MC “Mujahedin Senza Frontiere”. In 2007, acest crew se desfiinteaza, iar Comma si Shogun decid sa inceapa lucrul la un material colaborativ propriu.

Astfel, ia nastere albumul “Tra testa e corpo” ce se lanseaza in martie 2009. Albumul primeste review-uri foarte bune in presa italiana de specialitate:

Primul album al acestui duo barez ignora trend-urile si este creat din cea mai buna substanta hip-hop.
Spre norocul nostru, inca exista albume precum “Tra testa e corpo”. Sa fie clar: Nimeni nu spune ca hip-hop-ul trebuie sa insemne numai acest sound, dar este important sa nu uitam de unde s-a pornit si ce mesaje se doreau transmise cu adevarat. Comma si Shogun au lucrat la acest material de la finele anului 2007, rezultatul fiind un album cu MC-ing de calitate, productie exemplara cu sound East-Coast al anilor ’90 – asigurata de DJ Danko, DJ Argento, Shagoora si Fionder, si texte incarcate de insemnatate. Este de asemenea de remarcat pe piese contrastul dintre cei doi MC, unde Comma reprezinta “capul”, ratiunea, iar Shogun “corpul”, instinctul. Este cert ca avem de a face cu un material inteligent si plin de substraturi si mesaje. Cei ce cauta “entertainment” lejer s-ar putea sa-l gaseasca prea greu de digerat.

(Mai mult…)