Cine dracu’ e MC BubbleGum? Pai cine altcineva decat No Mo’. MC BubbleGum este alias-ul sub care isi aduce contributia la piesa “Free Porno” de pe EP-ul “Extreme” al trupei In Extremis. Pe un instrumental old school funk, No Mo’ se dezice de trasaturile cu care ne-a obisnuit si devine MC BubbleGum, Da Porno MC.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Zale au lansat pe canalul de YouTube al Chill Brothers cel mai nou clip al trupei, intitulat “La Vita e Bella”. Citind reactiile pe care le-a strans acest videoclip, nu pot sa nu realizez inca o data ca publicul romanesc rareori isi merita trupele.
“Zale sunt praf”, “Suna a manea”, as vrea sa pot spune ca nu-mi vine sa cred ce citesc, dar cred si stiu ca e real. Din pacate o parte din public nu a inteles un lucru: fiecare artist se exprima cum considera de cuviinta. In plus, cand publicul va LUPTA cu adevarat sa aduca hip-hop-ul in prim-planul media, va avea dreptul la a judeca artistii. Stiu, suna banal, “cumpara un CD”, “mergi la un concert”, “imprastie vorba”. Dar cati dintre voi o fac? Daca baietii de la Zale aleg sa puna problema intr-un alt fel (nu vad de unde “panica” asta a schimbarii, Zale dau de mult semne) si va faceti ca nu intelegeti, poate de la astia mai “under” se baga mai bine la cap. Una recenta de la Cedrea:
Cedry2k cu Nimeni Altu & Faibo X – Contra Cost
[...]Dumnezeule, sunt un bucatar desavarsit
Doar ca ospatul tau se apropie de sfarsit
Ca ti se pare gustos ce gatesc
Da esti un hot si nu vrei sa ma platesti dupa ce halesti
Esti demn de dispret cand te strambi la pret Lasa rap-ul romanesc, eu ce mortii tai halesc?[...]
Revenind la piesa Zale, cred ca este un exemplu ca se poate obtine un sound suficient de mainstream in care calitatea rimelor sa nu fie sacrificata si in care stilul de MC-ing sa fie la superlativ. Si vorba lui Deliric, beat-ul de final poate fi considerat un teaser al dracu’ de reusit.
Va invit sa urmariti videoclip-ul si sa ascultati muzica. Este muzica, nu iti trebuie analiza pe text sa o savurezi, prietene.
La Co’Sang am ajuns din intamplare, ascultand pe YouTube Fabri Fibra, Truce Klan, Club Dogo sau Marracash (Marracash asta nu e prea stralucit ca MC). Mi-au placut mult, mai ales cum se muleaza accentul lor pe beat-urile rap.
‘Ntò (Antonio Riccardi, MC) si O’Luchè (Luca Imprudente, MC si producator) sunt membrii acestei trupe din Napoli care transpune realitatea din strada in versuri pline furie. Au inceput ca multi altii, facand rime in cipher-uri stradale. Au patruns in peisaj pe un album al crew-ului Clan Vesuvio (album intitulat “Spaccanapoli”) cu piesa “Paura che pasa” (Frica ce trece), scrisa si produsa de Dene si Daiana, care pe atunci erau si ei in trupa.
In 2005-2006, cei doi colaboreaza cu artisti cunoscuti ca Rischio, Inoki sau Marracash. Apar pe compilatia “Napolizm”, cu piesele “Ind’o rione” si “Pnzier pesant feat. Fuossera”. (Mai mult…)
Pe Zmili l-am ascultat prima data la evenimentele organizate de Piciorush in Underworld, pe vremea cand activa in trupa U.S.L.A. alaturi de Bart si Renthzy. Asta se intampla acum vreo 3-4 ani. Bart si Zmili m-au impresionat pe loc prin tehnica si flow-ul “mitraliat”. Intre timp, Bart s-a indepartat – din pacate – de scena, dar Zmili a continuat sa scoata materiale si sa apara sporadic pe materialele altor MC.
In 2009, sub egida Avangard Miuzic, Zmili pregateste un material amplu si ne propune spre ascultate piesa Streets:
Dintre piesele mai vechi ale lui, mi-au placut in mod special prestatiile de pe 2 dintre colaborarile cu Arssura, Punct Ochit si Tehnic Vorbind, pe care le puteti asculta mai jos in ordinea mentionata:
Altair Gonçalves (Thaíde) si Humberto Martins (DJ Hum) s-au intalnit in 1980, nestiind pe atunci ca vor ajunge una dintre principalele formatii de rap din Brazilia. In acea perioada Hum activa deja ca DJ, iar Thaíde era break-dancer. In 1988, cei doi intra pe compilatia “Cultura da Rua” cu piesele “Corpo fechado” si “Homens da lei”. Astfel, trupa din São Paolo scoate pe piata primul lor album “Pergunte A Quem Conhece” (“Intreaba-l pe cel ce stie”), in 1989. Au urmat alte albume – pe care sper sa le citez in ordinea reala – care i-au propulsat pe scena de rap din Brazilia: “Hip Hop na veia”, “Preste Atenção”, “Humildade e coragem sao nossas armas para lutar”, “Assim caminha a humanidade” (acesta se pare ca a fost ultimul album inregistrat de cei doi impreuna).
DJ Hum e influentat de funk-ul anilor ‘70, iar Thaíde nu se limiteaza la a expune viata din ghetourile (favelas) din periferia capitalei. Rap-ul lor e unul pacifist, iar brazilienii il declara pe Thaíde “poet prin excelenta”. Textele contin uneori “povesti de cartier” in care afirma ca pentru a te ridica din aceste “favelas” nu trebuie neaparat sa furi, sa te droghezi sau sa ucizi, pentru ca inevitabil astea te vor duce la moarte (ati vazut “Cidade de Deus”, nu?) Muzica, per ansamblu, e influentata sensibil de funk, soul sau samba-rock. Se pare ca ei au vrut sa pastreze in rap si elemente specifice culturii muzicale braziliene. Pentru ca am vorbit de funk, propun spre ascultare o piesa de pe albumul “Preste Atenção” (1996), care pare-se ca a fost un hit in Brazilia la vremea aceea: “Senhor Tempo Bom” (ceva gen… “Domnu’ Vremuri Bune”). (Mai mult…)
