Sectiunile “Audio” ale forumurilor erau pline de demo-uri, freestyle-uri si imi aduc si acum aminte ca ADN postase – prin 2006 parca – un freestyle de la Spectru Sonor care atrasese in 1-2 zile vreo 40 de posturi de dezbatere asupra tematicii, tehnicii etc. Un adevarat razboi deschis intre tabara celor ce apreciau mai repede umorul din textele netcee-ilor decat sound-ul si lirica putin bizare pe care le aducea freestyle-ul in cauza. Iar genul asta de dezbatere – aprinsa – avea loc la fiecare material, fiecare piesa noua postata, si erau destule intrucat in perioada aia existau si multi pretendenti la titulatura de MC.

Odata cu trecerea timpului, forumurile si-au pierdut din “coolness”, iar feedback-ul, dezbaterile, opiniile au inceput sa se rareasca. Asteptam cu toti o noua medota de comunicare, si a aparut. Au aparut blog-urile. A aparut YouTube. A aparut MySpace, Trilulilu. Fiecare dintre ele fiind o metoda prin care artistii isi puteau transmite mesajele catre public. Insa…

“I think the worst thing you can do about a situation is nothing.” Ice Cube

Miscarea hip-hop romaneasca este… romaneasca. Atunci cand ne pozitionam in public, uitam cat de important este pentru artisti ca acestia sa intre in dialog cu ascultatorii. Uitam ca atunci cand suntem parte a publicului, cel mai rau lucru este sa ignoram. Feedback-ul este esential dezvoltarii oricarui lucru. Bun sau rau – atata timp cat este constructiv, vorba nebunului de Leasa – este singura posibilitate de a aduce echilibrul intre mesajele emise si mesajele primite.

Problema este ca romanul nu ofera opinii (mai ales in muzica hip-hop). Din ce motive? Ei bine, eu sunt invatat altfel si mi-e greu sa inteleg, dar uneori, traiesc cu senzatia ca oamenii cred ca fac un “favor” MC-ului prin faptul ca-i ofera opinia, iar in cazurile in care artistul nu este tocmai cel mai stralucit, acest “favor” devine un “nici nu ma mai obosesc cu asta”. Conceptul de feedback lipseste cu desavarsire. Daca un clip pe YouTube are 1000 de vizualizari, 5 oameni vor oferi un rating (in general bun) si doar 2-3 dintre ei vor lasa si un comentariu.

Inteleg, comentariile inseamna timp (pierdut? mda… si MC-ul a pierdut timp sa-ti dea piesa aia pe YouTube). Dar rating-ul? Un click pe o stea, sau doua, sau trei.. sau cinci. Dureaza o secunda si in timp poate deveni extrem de relevant.

Ca artisti nu avem nevoie numai de “Bine asa, foarte tare piesa asta!“. Ne dorim numai astfel de reactii, dar stim ca este imposibil sa primim numai feedback pozitiv. Acum stiu ca in hip-hop-ul nu reuseste sa vanda. Stiu ca in momentul in care vom scoate LP-ul, poate nici jumatate dintre cei ce mi-au spus in fata ca-l asteapta ca pe ziua de salariu nu-l vor cumpara. Este un gand cu care incet incet ne impacam cu toti si cautam metode alternative de a sustine pasiunea asta si de a oferi materiale noi publicului.

Problema intervine atunci cand ne batem cu pumnul in piept: “Sustinem miscarea!” Cum? Materiale nu se cumpara. Macar opinii. Nici d-alea nu avem. Atunci cum? Concerte? Nu. Si cine vine la concert, sta in colt la bere cu printesa sau cu tovarasii. Cum o sustinem, ca in continuare vad ca cele mai multe discutii pe forumurile de specialitate sau pe blog-urile artistilor se intampla in jurul subiectelor de tip: filme, seriale, femei bune, striptease si asa mai departe.

E o problema majora. Tipul de problema ce pe multi ne face sa ne regandim prioritatile. Tipul de problema ce probabil face ca artisti precum cei din RAN-S sa tot intarzie un material de “revenire”. Probabil, tipul de problema care a dus si la recenta retragere a lui Kombat (speculez). Tipul de problema ce ma face sa ma gandesc daca va mai exista un material KaTaNa dupa “Momente si schite” sau, personal, ma voi limita la productie si la oferirea ei celor de isi permit inca sa viseze mult si frumos.

Feedback. Un cuvant atat de simplu. Un gest atat de greu de facut. Orice lucrarea “creativa” are nevoie de feedback. Oricat ne-am bate cu pumnul in piept ca suntem “underground” si cand suntem intrebati: “Pentru cine faceti muzica!” raspundem cu clasicul “In primul rand pentru mine, sa ma exprim. Sa exprim de simt.” Gresit. Facem asta pentru a comunica. Pentru a comunica ce simtim celor ce simt ca noi. Avem nevoie de feedback ca sa evoluam.

Stiu ca uneori feedback-ul critic este greu de digerat si ca uneori artistii nu sunt capabili sa-l accepte. Ca ascultator, cand te lovesti de o astfel de reactie la opinia ta, iti continui drumul, dar sunt cei care stiu sa extraga opinia constructiva dintr-un mesaj de bun simt.

Tu, ascultatorule, rupe-ti 1 minut din timpul tau, pentru a oferi o opinie celor ce si-au rupt ore de munca si viata pentru a-ti oferi ceva care sa-ti incante timpanul. Si daca nu ti-l incanta, explica-le de nu se intampla asta. Altfel, vom privi mereu spre trecut, sperand ca Vexx o sa revina sa ne incante, sperand ca RAN-S va scoate materialul ala candva, sperand ca VeritaSaga va fi mereu acolo gata sa ne aline durerea sau ca CTC vor transa liric in continuare cu agilitatea unui samurai. Va veni un moment cand ei nu vor mai fi, iar noi, cei care nu am oferit feedback, vom constata ca nu am reusit ca ascultatori sa ne formam urmatoarea generatie de artisti.

Iti multumesc ca ai avut rabdare sa citesti cele aproape 1000 de cuvinte ale acestui post. Si iti multumesc tie, celui care imi oferi opinia ta!